Eu sunt Georgiana, sunt consilier în alăptare (printre multe altele) și sunt extraordinar de pasionată de ceea ce fac. De ce? Pentru că fac atât de multe legături, pentru că descopăr atât de multe informații noi în fiecare zi în ceea ce privește modul în care corpul nostru funcționează și se dezvoltă și pentru că fiecare zi îmi amintește să am o perspectivă holistică asupra omului și să văd corpul ca pe un întreg.
Astăzi vă propun să discutăm despre unul din inamicii care ne împiedică să avem o poveste de alăptare fericită, frenul lingual restrictiv. Din păcate acesta nu influențează numai modul în care nou-născutul se hrănește, ci și dezvoltarea lui pentru mulți ani.
Să începem cu începutul, ce este frenul lingual și, mai ales, ce este frenul lingual restrictiv?
Frenul lingual este o bandă subțire de țesut care leagă limba de podeaua cavității bucale. În mod normal, acest fren permite limbii să se miște liber, facilitând vorbirea, înghițirea și alte funcții esențiale. Însă, în anumite cazuri, frenul poate fi prea scurt sau prea gros și restricționează mișcarea limbii. Acest lucru poate duce la o serie de dificultăți funcționale, iar copiii afectați pot experimenta probleme în vorbire, alimentație, respirație sau chiar dezvoltarea dentară.
Frenul lingual restrictiv poate fi clasificat în două tipuri, în funcție de locația sa: frenul lingual anterior restrictiv și frenul lingual posterior restrictiv. Fiecare dintre acestea afectează diferit mișcările limbii și poate cauza probleme distincte.
Frenul lingual anterior se află în partea din față a limbii, aproape de vârful ei. Atunci când este prea scurt, se poate observa la bebeluși că vârful limbii capătă forma unei inimioare atunci când plâng, pentru că este tras în interior. Acesta împiedică bebelușul să scoată limba suficient cât să acopere gingia atunci când suge, iar rezultatul este unul dezastruos pentru alăptare: gingia bebelușului rănește mamelonul, mama are dureri și ulterior răni, rarește sesiunile de alăptare, introduce hrănirea artificială cu biberonul sau mameloanele de silicon care necesită un alt tip de supt și care afectează și mai mult modul în care bebelușul se atașează la sân și uite așa intrăm într-un cerc vicios, iar cel mai adesea povestea se sfârșește cu renunțarea la alăptare.
Dar problemele nu se termină aici pentru că acest inamic va continua să creeze dificultăți pentru copilaș în continuare, în masticatie, deglutiție și vorbire. Limba nu poate ajunge la pozițiile necesare pentru a produce sunetele corecte, cum ar fi „r”, „s” sau „t”, lucru care duce la pronunțarea greșită a cuvintelor sau chiar la o vorbire mai încet și mai puțin clară. Mișcările limbii sunt esențiale și pentru mâncatul corect. Frenul restrictiv anterior poate face dificilă preluarea alimentelor și poate afecta modul în care acestea sunt înghițite și știm cu toții că digestia începe în gură și că este extrem de important ca alimentele să fie mestecate corect înainte să ajungă în stomac pentru a evita alte probleme pe viitor.
Frenul lingual posterior este situat mai aproape de rădăcina limbii, pe partea din spate a cavității bucale. De obicei, acest fren este mai greu de observat, deoarece este ascuns în spatele limbii și poate fi mai greu
de diagnosticat decât frenul anterior. Totuși, un fren lingual posterior restrictiv poate fi la fel de problematic, deși simptomele nu sunt întotdeauna evidente.
Frenul posterior poate restricționa mișcările limbii, provocând dificultăți în activitățile care necesită mișcări mai ample sau mai complexe ale limbii, cum ar fi să lase limba să se odihnească pe cerul gurii așa cum este normal. Atunci când închidem gura în mod natural, limba va îmbrăca întreaga boltă palatină. Dacă frenul îl împiedică pe copilaș să așeze întreaga limbă pe cerul gurii, atunci va dezvolta un tipar de înghițire incorectă și o tendință spre respirație orală. Care este problema, vă întrebați? Ei bine, înghițirea incorectă poate duce la suprasolicitarea altor mușchi ai feței și gâtului, de asemenea limba este cea care ajută maxilarul să se dezvolte corect aplicând o ușoară presiune de câte ori se odihnește pe cerul gurii. Când copilul respiră mai mult pe gură este afectată dezvoltarea facială, maxilarul este încurajat să se dezvolte în înălțime mai mult decât în lățime, iar atunci când apar dinții permanenți, aceștia nu vor avea loc să iasă drept.
Recapitulare Deși este un țesut mic, acest fren poate avea implicații asupra mușchilor și structurilor interconectate și poate duce la tot felul de probleme, cum ar fi:
Dificultăți în alăptare
Tensiune musculară crescută
Postură compensatorie
Influența asupra respirației, masticației și deglutiției
Dificultăți de vorbire
Ocluzie dentară incorectă
Iar toate aceste probleme vin cu alte probleme la pachet, nu sunt niciodată singure. Acum că v-am speriat destul, ce este de făcut? Unde mă duc și cum rezolv problema? Cine poate pune un diagnostic corect și cum pot să tratez?
Din fericire, din ce în ce mai multe mame au început să apeleze la consilieri în alăptare care pot identifica un fren restrictiv și care pot recomanda specialiști care să dezvolte un plan de tratament acolo unde este cazul.
Soluțiile posibile includ:
Terapie miofuncțională: Exercițiile de reeducare a limbii și mușchilor faciali pot ajuta la reducerea tensiunilor musculare și la îmbunătățirea mobilității.
Frenectomie: Dacă frenul restrictiv are un impact semnificativ asupra funcției, poate fi indicată o intervenție chirurgicală minoră pentru a elibera frenul.
Kinetoterapie și osteopatie: Acestea pot ajuta la corectarea posturii și la reducerea tensiunii în zonele
afectate.
Georgiana Drăgan
Asociația Lapte de Mamă